Pi eS Pi

După luni şi luni de tărăgăneală în care am tot stat în expectativă să-mi iau un Palm Tungsten sau un Axim x50 ca să pot să mai citesc din teancul de ebooks-uri, m-am ales cu o a treia variantă, respectiv consola portabilă de la Sony, PSP. Am menţionat mai de mult că toţi colegii mei de la muncă au aşa ceva şi mă tot băteau la cap să intru în rându’ lumii, dar picătura care m-a convis până la urmă a fost ecranul dispozitivului - care bate orice PDA la fundul gol. Aşa că am decartat 250$ (plus încă vreo 60$ pentru un memory card de 1GB) şi m-am făcut cu jucarie... Mi-am luat şi două jocuri, un RPG japonez cu grafică pixel art (my fav) şi Grand Theft Auto: Liberty City Stories, care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Colegii m-au ghiftuit cu tot felul de softuleţe pirat, de la ebook reader-e la emulatoare de Nintendo, SNES şi GameBoy. E drept că pentru citit cărţi folosesc acum browserul intern (are WiFi jucăria şi poţi să te joci multiplayer sau să te dai pe net cu ea). În ultima vreme însă mi-am pus pe ea o gramadă de filme (episoade din Firefly) şi mă uit la ele pe bus când merg la şcoală. De citit citesc pe subway dimineaţa, spre serviciu. De jucat, destul de rar, când îmi vine cheful. Aştept să vină februarie când or să scoată un turn-based strategy – Field Commander.