În căutarea unui loc de muncă
După săptămâna petrecută în Florida am revenit la căutarea unui loc de muncă... Trimisesem deja un număr de mailuri şi primisem câteva răspunsuri, dar de fiecare dată mă loveam de două probleme: nu am încă SSN (Social Security Number) şi peste o lună şi ceva o să încep şcoala (deci orice job full-time devine problematic). Pentru SSN am aplicat acum o lună şi ceva (pe 6 iunie) şi încă aştept să-mi sosească. Cu şcoala... rămâne să văd câte cursuri voi avea în timpul zilei (am vorbit cu cei de la colegiu să ni le pună pe majoritatea seara că mai toţi vom avea joburi). Aşa că într timp ofertele treceau pe lângă mine. Era de-a dreptul frustrant să vorbesc la telefon cu oameni care să-mi spună ca au joburi pentru mine şi apoi să renunţe când auzeau că nu am SSN...
Ei bine, lunea trecută mă trezesc cu un telefon de la un tip care mă cheamă a doua zi la un interviu. N-am reuşit să înţeleg din ce mumble-uia nici cum îl cheama şi nici firma la care urma să ma duc, dar de bine de rău am înţeles adresa. Aşa că marţi la 12 eram pe lângă Grand Central în Manhattan şi urcam la etajul 17 al clădirii. Apare şi tipul - era indian, ceea ce explică de ce nu reuşisem să înţeleg mai nimic din ce spunea - îmi dă un test de SQL şi mă ia la întrebări. Că unde am mai lucrat, că ce am mai făcut, etc, etc. După vreo ora de interogatoriu îmi poveşteste ceva despre job şi mă întreabă când pot să încep şi câţi bani vreau. Compania se numeste TheOrchard şi se ocupă cu distribuţia de muzică către retaileri (Amazon, BN, etc.) şi online stores (iTunes, MSN Music, Rhapsody). Job-ul meu - programator PHP+MySQL - era să dezvolt nişte tool-uri interne pe care le foloseau diferite departamente şi să le integrez pe cât se poate. La plecare mi-a cerut să-i trimit nişte code samples şi niste recomandări, urmând să mă contacteze în max. 2 săptămâni pentru un al doilea interviu, dacă va fi cazul. Ei bine, code samples-urile alea mi-au distrus moralul în zilele ce au urmat. Dar să vedeţi cum...
Când am plecat din România mi-am luat cu mine o gramadă de chestii (108 DVDuri) de care am bănuit ca voi avea nevoie. Prontre ele şi 2 DVDuri cu tot ce am lucrat eu de când am început să programez - chestii în VB, Delphi, C#, Java plus toate site-urile şi proiectele de web design. Din cauza numărului foarte mare de DVDuri pe care le-am scris în ultima săptămână înainte de plecare, nu mai ţin minte dacă am apucat să le verific, ştiu doar că am verificat câteva, random, să văd că scrierea merge bine. Lucru care se pare că nu a fost suficient pentru că m-am trezit că DVDul ce conţinea cele mai importante lucruri este făcut varză. Pot să îl citesc şi să văd ce e pe el, dar când încerc să copiez ceva (ceva important that is, câteva junk-uri merg) primesc un minunat CRC error.
Aşa că a trebuit să apelez la backup-urile din România. L-am rugat pe Adi să treacă pe la mine după muncă şi să-mi dea câteva chestii aflate pe CDuri (thanks, Adi). Toate bune şi frumoase, mai puţin ultimul dintre ele (cel care conţinea cele mai recente proiecte). Care în mod dubios dădea aceleaşi semne de moarte subită ca şi cel pe care îl luasem cu mine. Să fie writerul de vină? Să fie blank-urile (ambele erau din acelaşi spindle)? Cert e ca nici până azi cand scriu aceste rânduri n-am reuşit să scot nimic important de pe DVDurile alea, cu toate că le-am încercat pe vreo 6 unităţi... :(
Cu recomandarea a mers mai uşor. Le-am scris colegilor de la SIVECO şi până la sfârşitul săptămânii am avut o hârtie semnată cu un text frumuşel despre cât de tare şi mare sunt (merci Ştefan şi Cristi pt ea). Dar în rest lucrurile au mers din rău în mai rău...
Joi, tocmai cand îi trimiteam omului nişte code samples de acum vreo 2 ani (cred ca e inutil să zic că s-au schimbat multe de atunci până acum) m-am trezit că serverul pe care îmi ţineam site-ul de prezentare a picat, luând cu el tot ce a gasit în cale. Jale mare, mai ales că dădusem vreo 10 mailuri în ultimele 24 de ore şi trimisesem lumea acolo să vadă mândreţe de portofoliu. Care acum se odihneşte în the mighty bit bucket.
Aşa că sfârşitul săptămânii m-a găsit fără site de prezentare şi fără pic de cod scris în ultimul an. O poziţie numai bună de căutat de lucru. Dar lucrurile s-au schimbat neaşteptat de repede...
Vineri pe la 12 primesc un telefon de la tipul cu care avusesem interviul marţi şi care mă cheamă la un al doilea interviu (cu CEO-ul de data asta) luni la 12. Apparently bucăţile de cod extrase din bookworm şi-au facut efectul, chit că pe vremea aia nu programam safe-mode şi comentariile erau in română.
Cum mă bucuram eu ca în sfârşit am ceva palpabil, primesc un mail de la unii (iniţial am crezut că sunt recruiteri) care zic că au un job urgent (adică începea lunea următoare) şi dacă mă interesează. Vorbesc cu oamenii la telefon şi îmi zic că vor întâi să mă testeze să vada ce-mi poate pielea. Zis şi făcut, primesc prin mail nişte linkuri la nişte teste online (un fel de Brainbench) şi îmi dau 2 teste de PHP şi SQL. Am scos un 80% şi un 98% la ele, după care s-au prins că mi-au dat un test de PHP3 în loc de 4 aşa că am mai dat un test, la care am luat 92%. Satisfăcuţi de rezultate, oamenii mi-au cerut să ma prezint luni dimineaţă la sediul lor în Manhattan.
La ora 8 eram la locul respectiv şi discutam condiţiile de angajare. Ăştia nu erau de fapt recruiteri, ci o firmă de consulting şi staffing care urma să mă angajeze pe mine drept consultant şi să mă trimită să lucrez la diverşi clienţi. Deocamdată era vorba de o firmă de marketing - InnovationAds - unde se pare că e de lucru gramadă şi o să ma ţină ocupat pentru câteva luni bune. După care, alţi clienţi. Ce mi-a plăcut la ei e ca au acceptat să ma angajeze cu toate că am problemele de care vorbeam la început (SSNul şi şcoala) şi mi-au oferit un salariu bun.
La 11 mă prezentam la noul loc de muncă - undeva în partea de jos a Manhattan-ului, în Financial District şi îmi începeam prima zi de muncă după aproape 3 luni de pauză. Acum când scriu aceste rânduri au trecut deja 3 zile de atunci şi totul merge excelent. Colegii sunt foarte de treabă, atmosferă relaxată şi am făcut deja impresie foarte bună cu ce am rezolvat zilele trecute. Serviciul Roxanei e la 5 minute de mine aşa că mergem la work şi luăm lunch-ul împreună. Per total, lucrurile merg bine. Să vedem cum o să fie în septembrie, când încep şcoala, dar mai e până atunci...
Ei bine, lunea trecută mă trezesc cu un telefon de la un tip care mă cheamă a doua zi la un interviu. N-am reuşit să înţeleg din ce mumble-uia nici cum îl cheama şi nici firma la care urma să ma duc, dar de bine de rău am înţeles adresa. Aşa că marţi la 12 eram pe lângă Grand Central în Manhattan şi urcam la etajul 17 al clădirii. Apare şi tipul - era indian, ceea ce explică de ce nu reuşisem să înţeleg mai nimic din ce spunea - îmi dă un test de SQL şi mă ia la întrebări. Că unde am mai lucrat, că ce am mai făcut, etc, etc. După vreo ora de interogatoriu îmi poveşteste ceva despre job şi mă întreabă când pot să încep şi câţi bani vreau. Compania se numeste TheOrchard şi se ocupă cu distribuţia de muzică către retaileri (Amazon, BN, etc.) şi online stores (iTunes, MSN Music, Rhapsody). Job-ul meu - programator PHP+MySQL - era să dezvolt nişte tool-uri interne pe care le foloseau diferite departamente şi să le integrez pe cât se poate. La plecare mi-a cerut să-i trimit nişte code samples şi niste recomandări, urmând să mă contacteze în max. 2 săptămâni pentru un al doilea interviu, dacă va fi cazul. Ei bine, code samples-urile alea mi-au distrus moralul în zilele ce au urmat. Dar să vedeţi cum...
Când am plecat din România mi-am luat cu mine o gramadă de chestii (108 DVDuri) de care am bănuit ca voi avea nevoie. Prontre ele şi 2 DVDuri cu tot ce am lucrat eu de când am început să programez - chestii în VB, Delphi, C#, Java plus toate site-urile şi proiectele de web design. Din cauza numărului foarte mare de DVDuri pe care le-am scris în ultima săptămână înainte de plecare, nu mai ţin minte dacă am apucat să le verific, ştiu doar că am verificat câteva, random, să văd că scrierea merge bine. Lucru care se pare că nu a fost suficient pentru că m-am trezit că DVDul ce conţinea cele mai importante lucruri este făcut varză. Pot să îl citesc şi să văd ce e pe el, dar când încerc să copiez ceva (ceva important that is, câteva junk-uri merg) primesc un minunat CRC error.
Aşa că a trebuit să apelez la backup-urile din România. L-am rugat pe Adi să treacă pe la mine după muncă şi să-mi dea câteva chestii aflate pe CDuri (thanks, Adi). Toate bune şi frumoase, mai puţin ultimul dintre ele (cel care conţinea cele mai recente proiecte). Care în mod dubios dădea aceleaşi semne de moarte subită ca şi cel pe care îl luasem cu mine. Să fie writerul de vină? Să fie blank-urile (ambele erau din acelaşi spindle)? Cert e ca nici până azi cand scriu aceste rânduri n-am reuşit să scot nimic important de pe DVDurile alea, cu toate că le-am încercat pe vreo 6 unităţi... :(
Cu recomandarea a mers mai uşor. Le-am scris colegilor de la SIVECO şi până la sfârşitul săptămânii am avut o hârtie semnată cu un text frumuşel despre cât de tare şi mare sunt (merci Ştefan şi Cristi pt ea). Dar în rest lucrurile au mers din rău în mai rău...
Joi, tocmai cand îi trimiteam omului nişte code samples de acum vreo 2 ani (cred ca e inutil să zic că s-au schimbat multe de atunci până acum) m-am trezit că serverul pe care îmi ţineam site-ul de prezentare a picat, luând cu el tot ce a gasit în cale. Jale mare, mai ales că dădusem vreo 10 mailuri în ultimele 24 de ore şi trimisesem lumea acolo să vadă mândreţe de portofoliu. Care acum se odihneşte în the mighty bit bucket.
Aşa că sfârşitul săptămânii m-a găsit fără site de prezentare şi fără pic de cod scris în ultimul an. O poziţie numai bună de căutat de lucru. Dar lucrurile s-au schimbat neaşteptat de repede...
Vineri pe la 12 primesc un telefon de la tipul cu care avusesem interviul marţi şi care mă cheamă la un al doilea interviu (cu CEO-ul de data asta) luni la 12. Apparently bucăţile de cod extrase din bookworm şi-au facut efectul, chit că pe vremea aia nu programam safe-mode şi comentariile erau in română.
Cum mă bucuram eu ca în sfârşit am ceva palpabil, primesc un mail de la unii (iniţial am crezut că sunt recruiteri) care zic că au un job urgent (adică începea lunea următoare) şi dacă mă interesează. Vorbesc cu oamenii la telefon şi îmi zic că vor întâi să mă testeze să vada ce-mi poate pielea. Zis şi făcut, primesc prin mail nişte linkuri la nişte teste online (un fel de Brainbench) şi îmi dau 2 teste de PHP şi SQL. Am scos un 80% şi un 98% la ele, după care s-au prins că mi-au dat un test de PHP3 în loc de 4 aşa că am mai dat un test, la care am luat 92%. Satisfăcuţi de rezultate, oamenii mi-au cerut să ma prezint luni dimineaţă la sediul lor în Manhattan.
La ora 8 eram la locul respectiv şi discutam condiţiile de angajare. Ăştia nu erau de fapt recruiteri, ci o firmă de consulting şi staffing care urma să mă angajeze pe mine drept consultant şi să mă trimită să lucrez la diverşi clienţi. Deocamdată era vorba de o firmă de marketing - InnovationAds - unde se pare că e de lucru gramadă şi o să ma ţină ocupat pentru câteva luni bune. După care, alţi clienţi. Ce mi-a plăcut la ei e ca au acceptat să ma angajeze cu toate că am problemele de care vorbeam la început (SSNul şi şcoala) şi mi-au oferit un salariu bun.
La 11 mă prezentam la noul loc de muncă - undeva în partea de jos a Manhattan-ului, în Financial District şi îmi începeam prima zi de muncă după aproape 3 luni de pauză. Acum când scriu aceste rânduri au trecut deja 3 zile de atunci şi totul merge excelent. Colegii sunt foarte de treabă, atmosferă relaxată şi am făcut deja impresie foarte bună cu ce am rezolvat zilele trecute. Serviciul Roxanei e la 5 minute de mine aşa că mergem la work şi luăm lunch-ul împreună. Per total, lucrurile merg bine. Să vedem cum o să fie în septembrie, când încep şcoala, dar mai e până atunci...
posted by Cristi at 23:28
0 Comments:
Post a Comment
<< Home