Cinema şi cinetea

Am fost la The Legend of Zorro, sequelu’ filmului de acum câţiva ani cu Banderas şi Catherine Zeta-Jones. Care mai degrabă ar fi trebuit să se numească “Aventurile lui Zorro junior”, pentru că prâslea îşi face de cap cam tot filmul, în timp ce taică-su îşi ia bataie de la toate personajele secundare în toate modurile cu putinţă. În rest, filmu’ e o propagandă de ţi se face greaţă, aviz amatorilor de filme Hollywood-iene în care ţi se explică ce mare, tare şi bună e America (să vedeţi cum visul de o viaţă al tuturor mexicanilor – de la don la ultimu’ amărât de miner – e să devină americani :) Şi dă-i şi bagă cu patriotism de ţi se scoală mândria-n tine că eşti american. Dacă eşti, that is.

Apoi ar fi Jarhead. Film de război, dar fără război. E despre primul război din golf, în care infanteria a cam frecat menta în timp ce aviaţia a ras tot ce se putea de la distanţă. Destul de drăguţ ca poveste şi măcar e genul de film care îţi arată şi alt aspect decât cel al trupelor americane eliberatoare. Interesant aspectul moralului soldaţilor, care îşi petrec timpul măcinaţi de gândul infidelităţilor prietenelor/soţiilor rămase acasă şi luptând cu nevoia uriaşă de a se descărca cumva.

Am mai văzut şi ultimul Hairy Potter. Ce să zic, are de toate pentru toată lumea. Şi poveşti pentru copii, şi dans pentru gagici, şi efecte speciale să ai la ce zgâii ochii. Merită văzut, mai ales dacă v-au plăcut celelalte.

Am lăsat la sfârşit Aeon Flux, ultimul SF de acţiune apărut. Cu domnişoara Charlize Theron în prim plan, în costum mulat şi cu chef de bătaie. Atât chef de bătaie are fata asta, că nu prea face altceva tot filmul. Dacă vreţi să vedeţi bătăi între gagici, merge. În rest, filmul e o porcarie ordinară, fără vreun sens sau logică, pentru care în mod clar nu merită să daţi banii. Luaţi-l de pe net dacă sunteţi fani ai domnişoarei, dar măcar beţi ceva înainte de a vă uita la el că poate doar aşa n-o să vă dezamăgească.